Se apropie demitizarea formulelor magice?

Cu siguranta, 90% dintre ele vor disparea in cel mult trei ani. Altele, insa, vor cunoaste succesul si vor persista (ce poate fi mai minunat pentru un parfum?) pe piata gratie, mai ales, aparitiei noilor note („gurmanda“, „marina“ etc.), dar si datorita noilor molecule de sinteza. Competitia intre fabricanti este, prin urmare, acerba: intre momentul descoperirii unei molecule si cel al obtinerii autorizatiei de folosire a acesteia se scurge aproape un an de zile, fapt ce antreneaza costuri sporite de cercetare si dezvoltare.

In plus, turnirul miresmelor cunoaste si niste strategii de subterfugiu: parfumierii se feresc sa-si depuna brevetele, pentru a nu-si divulga for­mula exacta a compozitiilor. In aceste conditii, cel de-al saptelea amen­dament (datand din 6 iunie 2002) al Directivei europene privind cosmeticele a avut un efect exploziv: ea ii obliga pe fabricanti ca, incepand cu 11 martie 2005, sa mentioneze pe flacoane lista exacta a componentelor utilizate.

• Mințile noastre ar procesa limbajul la fel ca Inteligența Artificială
• De ce azbestul încă apare în unele produse cosmetice?

Motivul? Scientific Committee on Cosmetic Products and Non Food Products (SCCPNF), autoritate consultativa independenta pe langa Comisia Europeana, a stabilit o lista de 26 de substante alergene (de origine chimica si naturala) care intra in formulele parfumurilor. Fabricantii ar fi preferat, desigur, o simpla eticheta preventiva, de tipul „Acest produs poate provoca alergii“. Cu atat mai mult cu cat, spun ei, exista deja mentiuni inscriptionate pe ambalaje: „parfum, alcool, apa, benzofenon-2, metil-paraben, CI 60725“. Adica, respectiv, un filtru UV, un agent conservant, un colorant…

Nici o vorba, insa, despre compo­nen­tele exacte ale parfumurilor. De acum, insa, pentru ca produsele lor sa nu afecteze sanatatea consumatorilor, parfumierii vor trebui sa practice jocul transparentei. Ceea ce reprezinta o veritabila revolutie intr-un domeniu care a tinut cu gelozie, de-a lungul vremurilor, sa-si pastreze misterul si secretele.

Fapte si cifre din patria luxului
In fiecare zi, in Franta, sunt cumparate 172.000 de flacoane de parfum. Femeile sunt principalele consumatoare – in 2002, ele asigurasera 66,2% din vanzari (fata de 66,9% in 2000), insa barbatii vad partea lor de piata crescand de la an la an – in 2002, parfumurile masculine au reprezentat 33,6% din vanzari (fata de 32,9% in 2000). Piata parfumurilor pentru bebelusi (pentru ca exista si asa ceva) ramane la o cota stabila (0,2%).

O arta ancestrala revolutionata de chimie Intre clipa cand e culeasa floarea si cea in care ne pulverizam parfu­mul pe piele se intinde o perioada lunga si anevoioasa. Elaborarea unui parfum mobilizeaza un intreg lant de fabricatie, de la extragerea substantei odorante din materiile prime vegetale (prin „enfleurage“ la cald sau la rece, prin presare, hidrodistilare, extragere cu solventi volatili sau bioxid de carbon), pana la rafinare (prin distilare fractionata). Obiectivul este (in functie de metoda de extragere) obtinerea unei esente sau a unei esente „absolute“. La toate acestea se adauga cercetarea si dezvoltarea moleculelor de sinteza care sa poata prelua performantele materiilor prime de natura animala care, cu timpul, au fost abandonate.

Anatomie si poezie
„Parfumurile, culorile si sunetele-si raspund“, scria Charles Baudelaire in poemul Corespondente. El ghicise, partial, ca in fata unui stimul olfactiv, creierul nostru reactioneaza intr-un anume fel. De circa treizeci de ani, neurobiologii incearca, intr-adevar, sa explice faptul ca un anumit miros este intotdeauna memorat in asociere cu un eveniment sau cu o emotie, sub forma unei imagini mentale. Pentru a pricepe acest lucru, trebuie stiut ca sistemul nostru olfactiv este compus din doua segmente. Intai o parte periferica, alcatuita din colectorii olfactivi (cilii care imbraca mucoasa nazala) si din bulbul olfactiv. Molecu­lele odorante sunt transmise din colec­tori catre glomerulii aflati in bulb, prin intermediul neuronilor.